Starea de povestasa ii este Cristinei Struteanu cea fireasca: scrie precum respira. Poate un pic mostenita, daca tot invocam ADN-ul? Poate intrucatva si lasata mostenire? Sigur este ca, dupa o prea lunga tacere, ea a…
Cristina Struteanu foloseste arta scrisului pentru a evada. In basmele pe care le creeaza, culegand teme folclorice bine stiute, refacand postmodern figuri populare – precum Dragobetele/Zgrumbirul/Ciprian, Fetele padurii, Baba, Ciprianele, Inaripatele – exista destul imaginar…
Din povesti se nasc povestile, din povestit se naste povestitul, asa ca boala cea mare a scrisului, la mine, sunt sigur, vine de atunci, de la mama, din serile cu o veioza verzuie. Pentru asta…
Poemele narative ale Cristinei Struteanu sunt leacuri homeopatice impotriva uratului vremurilor. Licori indelung distilate de o memorie afectiva fabuloasa si de darul de a transforma in poveste tot ce o atinge: oameni, intamplari, chiar si…
Strigatul pamantului Daca as fi ales eu titlul aceastei carti, ar fi fost Inlantuita in lumea dezlantuita . Ce ma surprinde la Cristina Struteanu este firescul cu care se plaseaza in lume, infasurandu-se de bunavoie…
