Trecuse mai mult de jumatate din ora. Privirile Leliei ramasesera incremenite pe un punct minuscul al colii albe. Creionul, intre aratatorul si mijlociul mainii drepte, se misca in acelasi ritm in care secundele se imprastiau…
– Iarna… posibil decembrie, nu stiu! O luna mare infipta in fereastra camerei acoperita cu promoroaca… mama intinsa pe jos cu sangele deja inchegat prelins peste pleoapa… plansul lui Adi si zapada asternuta in strat…
