1077 de trepte

Spre pranz, in strada vazuta prin fereastra de la etaj, se adunau tot mai multe masini de la presa care venise sa-si faca treaba, sa acopere subiectul zilei: „condamnarea lui Voiculescu”. Pentru ca, intr-adevar, cu o singura fireasca exceptie, pentru toate celelalte institutii media eram deja condamnat, singura necunoscuta fiind, eventual, natura si cuantumul pedepsei.
Insa intelegeam bine ca reporterii care isi faceau meseria dincolo de geam, sub soarele torid de august, nu aveau nicio vina pentru politizarea sistematica a acelui caz. La un moment dat, chiar am rugat pe cineva sa le duca cateva sticle de apa rece, asumandu-mi ca, astfel, risc sa ma aleg cu inca o acuzatie de „manipulare a presei”.
Apa a fost bine primita insa, din fericire pentru „libertatea presei”, la primul live al fiecarui reporter au fost reluate cunoscutele apelative „Felix”, „varanur” etc. Nici nu aveau incotro.
In 2014, dupa 10 ani de regim Basescu, daca nu erai impotriva lui Voiculescu, riscai sa ai aceeasi soarta cu a „varanului”.