Ce mi-a plăcut cel mai mult la această colecție de povești, „12 povesti nefirești”, e modul în care autorul, Lucian-Claudiu Amoran, reușește să aducă în prim-plan acele întâmplări care par, din start, ieșite din comun. Fiecare poveste pare să aibă o viață proprie, cu un aer ușor misterios, aproape cumva nefirește, așa cum sugerează și titlul. Însă, ceea ce face ca aceste texte să fie cu adevărat speciale e modul în care Amoran le adună, ca într-un fel de jurnal al vieții sale, scris în diferite vremuri și contexte, uneori chiar din adolescență, alteori mai recent, cu toate schimbările și amintirile care vin odată cu trecerea timpului.
Legătura subtilă care le unește pe toate este acea notă de ceva ieșit din comun, fie că e vorba de lucruri ciudate, situații improbabile sau chiar de caractere care nu se încadrează în tiparele obișnuite. Se simte, undeva, o dorință de a explica sau de a înțelege acela ceva mai profund, dincolo de banal. Însă, în același timp, aceste povestiri nu sunt doar despre nefiresc, ci și despre experiențele umane, despre trăiri, temeri, amintiri dureroase sau mici bucurii, toate filtrate printr-un stil simplu, dar sincer.
Ce m-a impresionat, cu adevărat, e modul în care amprenta stilului lui Amoran, chiar și după atâția ani, se simte încă prezent în fiecare cuvânt. Se observă influențe din lecturile sale și un fel de sinceritate în modul în care povestește, ca și cum ne-ar vorbi direct, împărtășindu-ne propriile lui experiențe. Unele dintre povești par să fie încărcate cu amintiri dureroase, iar cititorul simte asta și respira cu el, ca și cum trăiește fiecare moment în parte.
Tematica este variată, ceea ce face ca această colecție să fie un adevărat amalgam de emoții și situații. Totuși, firul roșu rămâne acela de a arăta că, uneori, lucrurile se întâmplă nefirește sau neașteptat de ciudat, chiar și când pare că viața ar trebui să fie mai simplă. Iar acestea sunt povești care te fac să te gândești: de câte ori ne-am fi imaginat că viața poate fi atât de neașteptată, atât de plină de nefirești? În final, cred că aceste povești ne amintesc că, deși lumea pare uneori să fie scoasă din comun, toate astea fac parte din farmecul și complexitatea vieții noastre.
În concluzie, „12 povesti nefirești” nu e doar o colecție de texte, ci e ca o aventură prin amintiri și întâmplări care ți se pot părea, uneori, incredibile, dar adevărate. Este o invitație la a privi lumea cu un ochi mai critic, dar și mai curios, și la a accepta că, uneori, nefireștile sunt tot ce ne face unici. O carte pe care o citești cu sufletul deschis, gata să descoperi magia din cele mai neașteptate povești ale vieții.”
