A fost odata ca niciodata. Eseuri de psihanaliza a basmului romanesc

Cartea „A fost odată ca niciodată. Eseuri de psihanaliza a basmului românesc” scrisă de Simona Reghintovschi este un adevărat parcurs în lumea poveștilor și a subconștientului. Ce îți sare cel mai mult în ochi de la început este modul profund, dar atât de natural, în care autorul aduce în prim-plan legătura dintre basme și psikanaliză. Nu e doar o simplă colecție de eseuri, ci o invitație de a privi povești din copilărie prin ochii unui terapeut, descoperind că aceste povești nu sunt doar pentru divertisment, ci și o oglindă a propriilor noastre lupte interioare, dorințe și frici.

Reghintovschi vorbește despre basmele românești ca despre niște portaluri către lumea noastră interioară — zâne, împărați, războinici și prinți devenind simboluri ale dorințelor și frământărilor umane. Fiecare poveste are o nuanță, un sens ascuns pe care nu-l vedem întotdeauna, dar care ne poate ajuta să înțelegem mai bine cine suntem și ce ne apasă. În plus, ea exploatează foarte frumos ideea că poveștile nu au un singur sens, ci capătă înțelesuri diferite pentru fiecare dintre noi, în funcție de experiențele și stările sufletești ale momentului.

Ce mi-a plăcut foarte mult este modul în care autoarea face legătura între aceste povești și problemele psihologice reale, cum ar fi complexul matern, Oedip sau luptele fraterne. Dar nu într-un mod academic sau rece, ci ca pe un dialog direct cu cititorul, ca și cum ai sta la o cafea și ai discuta despre dorințele, fricile și rătăcirile tale. În același timp, abordarea este și plină de umor, de o sinceritate care te face să te simți ca și cum ai fi parte din această conversație, nu doar un spectator.

Un alt aspect captivant al volumului este relatarea despre un unchi dibaci, un fel de terapeut dintr-un sat, care, deși pare un personaj de basm în sine, este de fapt un simbol al înțelepciunii intuitive și a terapiei nescrise. Această poveste ne învață că uneori cele mai valoroase sfaturi vin din locuri neașteptate și din experiențe simple, dar pline de sens. În același timp, se subliniază ideea că procesul de înțelegere a sinelui nu are rețete sau soluții universale, ci necesită răbdare și deschidere.

Este o carte pe care o parcurgi cu încântare, dar pe care o simți și ca pe o conversație profundă cu tine însuți. Pentru mine, e ca și cum ai avea alături un prieten înțelept, care îți povestește povești și te face să vezi ce se ascunde adesea în adâncul sufletului tău. Recomand cu drag această carte oricui vrea să se lase purtat de basme, dar și să se înțeleagă mai bine pe sine, în același timp.