Aana pentru flaut si pian

Titlul lucrarii – care ar trebui pronuntat A-a-na, din trei silabe, cu accentul pe al doilea a – este un simplu exercitiu de sonoritate verbala, ce nu investeste un inteles anume sau o intentie programatica conturata; sonoritatea cuvantului imi pare a sugera o atmosfera imaginar-exotica, un fel de chemare ce a prilejuit impulsul seminal in declansarea curgerii melodice. Cu vagi aluzii la osatura unei sonate, lucrarea prezinta o polarizare tematica mai libera decat cea caracteristica tiparului traditional al acestei forme, dar cultiva o gandire motivica evidenta, atat pe planul dezvoltarii melodico-armonice cat si pe cel al imbinarilor tematice ce sustin alcatuirea de ansamblu a discursului.
Dupa momentele de cautare improvizatorica ale introducerii se instaleaza o expresie de factura narativa, deschisa alternativ meandrelor lirice (prima tema) sau accentelor energetice (tema a doua). Un episod cu tesatura polifonica imitativa conduce spre repriza variata a primei teme, urmata abrupt de o sectiune vijelioasa, o cursa in tandem a celor doua instrumente, dominata de ritmuri asimetrice amintind de tema a doua, menite sa accelereze finalul formei intr-un iures dinamic.
Lucrarea a fost interpretata in prima auditie absoluta in cadrul Festivalului „Toamna Muzicala Clujeana”, octombrie 2016, de catre flautista Raluca Ilovan acompaniata la pian de Eva Butean. – Adrian Pop