Aceasta dulce povara, tineretea

Cautam s-o conving ca se va face bine si va scrie o carte folosind scrisorile. – Da, as fi vrut, dar n-ar fi fost posibil.
Eu sunt maritata. El era insurat…
Acum e prea tarziu. Va las scrisorile.
Jurnalul. Marie Bashkirtseff dorea si ea sa lase jurnalul unui scriitor.
Se agata de jurnalul acela, care era unica ei sansa de a supravietui. Si ii scrie lui Maupassant: „Oamenii pe deplin fericiti, puternici si sanatosi sunt oare pregatiti cum trebuie ca sa inteleaga sa patrunda, sa exprime viata, viata noastra atat de chinuita si atat de scurta?
Oare cei exuberanti sunt facuti ca sa descopere toate mizeriile, toate suferintele care ne inconjoara, sa bage de seama ca moartea loveste neincetat, in fiecare zi, pretutindeni, crunta, oarba, fatala?” Nu se stie daca l-a cunoscut pe Maupassant, daca i-a lasat jurnalul. Dar datorita jurnalului a reusit sa supravietuiasca.
Eu vreau sa salvez scrisorile. Aici e iubirea noastra, viata noastra.
Pe urma, fiecare a vazut sau a crezut altfel. Pentru el important era sa se ocupe de lucrarile lui de psihiatrie, sa scrie…