Actori veridici pe marea scena a justitiei. Confesiuni

De ani buni, zi de zi, mass-media aduce in prim plan activitatea unor procurori. De cele mai multe ori sunt prezentate erorile sau abuzurile judiciare, iar opinia publica, cumulandu-le, devine tot mai sceptica cu privire la calitatea anchetelor penale, la competenta si profesionalismul procurorilor.
In realitate, insa, multi procurori ne-am daruit cu buna credinta viata personala profesiei de magistrat, ne-am straduit sa aducem la lumina adevarul, sa luptam pentru dreptate, sa ne pastram echilibrul si sa avem constiinta impacata a lucrului corect si bine facut. Putini procurori au avut timpul sau energia necesara sa se apere in fata unor neadevaruri, manipulari sau minciuni, si foarte multi au ramas cu un gust amar ca eforturile lor nu au ecou.
Acum insa, prin aceste confesiuni, avem posibilitatea de cunoaste, in mod direct, parte din gandurile, sentimentele, strategiile si stradaniile unui anchetator penal, care, prin autenticitatea, sinceritatea si simplitatea cu care sunt prezentate scoate in evidenta greutatea, complexitatea, maturitatea si echilibrul pe care trebuie sa le imbine judicios procurorul in activitatea sa, faptul ca prin firele mintii, intelepciunii si sufletului acesta tese panza stindardului adevarului si a dreptatii. Totodata, vedem ca tehnicile folosite nu sunt malefice si de rea credinta, ci, dimpotriva, sunt rezultatul unor indelungate framantari si cautari, pline de dorinta de a aduce dreptate si lumina in sufletele celor oropsiti si deznadajduiti.
Si mai vedem bucuria procurorului care, cu constiinta impacata inchide filele unui dosar finalizat si, desi epuizat, gaseste resursele de a merge mai departe, intr-o noua ancheta, in privirile recunoscatoare sau impacate ale victimelor sau infractorilor cu care s-a intalnit.