Acul de aur si ochii Glorianei

Acul de aur si ochii Glorianei este un roman de aventuri si un posibil argument in sprijinul ideii ca istoria consta intr-o suita de versiuni. Suntem la sfarsitul secolului XVI, cand lumea isi pastreaza relieful mostenit din alte vremuri: inselatorii si aliante, cuceriri si conspiratii, excese si dusmanii.
Razbunarea e moneda forte, iar tradarea, un tic fara frontiere. Pe scaunul papal de la Quirinale sta Clement VIII, in timp ce tronul Angliei e ocupat de Elisabeta I.
Departe de ei, intr-un sat ascuns in padurile Umbriei, fratii Durante si Cesare Scacchi nu banuiesc ce le rezerva destinul. Daca Fulvia, ghicitoarea din tinut, le-ar spune ca vor ajunge oculisti reputati, i-ar rade in nas sau ar crede-o nebuna.
Si totusi, chiar asta se intampla. Destinul e atat de pus pe sotii, incat Durante Scacchi, fratele cel mare, devine medicul personal al papei.
In ce-l priveste pe Cesare, fratele cel mic, el e escortat la Londra, unde trebuie s-o opereze de cataracta pe Gloriana, asa cum ii spun supusii reginei Elisabeta. Din Val Castoriana la Roma si de acolo la Londra, cu o incursiune prin Normandia, fratii Scacchi scriu o cronica plina de neprevazut, in care sublimul si oroarea traiesc impreuna.
Insa Acul de aur si ochii Glorianei nu e doar o poveste despre ciuma si pedeapsa, in care trebuie sa-i dam lui Cesare ce e al lui Cesare. Romanul lui Radu Paraschivescu, in care se insinueaza Richard Burbage sau umbrele lui Ann de Boleyn, William Shakespeare si Caravaggio, e poate in primul rand un omagiu adus ochiului, vederii si culorilor.
Acul de aur si ochii Glorianei trebuia sa deschida o carte de povestiri. Numai ca – am aflat si eu – socoteala din minte nu se potriveste cu cea din timpul scrisului.
Si al cercetarii – caci, da, a fost nevoie sa consult diverse surse si documente privind istoria de altadata a Umbriei si a Angliei elisabetane. Pe masura ce ramificam trama si descopeream intamplari si amanunte care meritau luate in calcul, imi dadeam seama ca rama unei povestiri ar fi prea ingusta pentru aventura lui Cesare Scacchi si a celor din jurul lui, fie ei umbrieni, romani, francezi sau englezi.
Fie ei macelari, diplomathi, mesageri, amante, interprethi, medici, curteni, papi sau regine. Era nevoie de mai mult.
Era nevoie de un roman. Cu atat mai mult cu cat mi se facuse dor de scris un roman, mai cu seama ca de la ultimul se implinesc maine-poimaine noua ani.