Ada sau ardoarea

Am citit recent „Ada sau ardoarea” de Vladimir Nabokov și trebuie să spun că e o experiență cu totul specială. Cartea a fost publicată în 2019, dar, de fapt, este scrisă de Nabokov în timpul unei perioade intense, după ce împlinise 70 de ani. Îți dai seama că, pentru un autor atât de genial, asta înseamnă o lucrare foarte matură, plină de viață și de idei inovatoare. E ca o capodoperă în deja deja întinată, dar plină de tinerețe creativă.

Ce m-a impresionat cel mai mult e modul în care Nabokov amestecă mai multe genuri: de la basm și epopee, până la filozofie și erotism. E ca și cum te-ai plimba printre lumea lui, unde totul e la granița dintre realitate și imaginație, unde nimic nu e complet ceea ce pare, iar măștile se schimbă mereu. Se simte că autorul s-a jucat cu cititorii, jonglând cu simboluri și cu sensuri ascunse, iar povestea devine tot mai intrigantă și mai incitantă odată cu evoluția sa.

Un lucru cu adevărat provocator e tema centrală a incestului între frate și soră, o temă delicată și controversată, dar tratată cu o delicatețe aparte de Nabokov. În același timp, cartea nu e doar despre această relație complicată, ci și despre timpul în toate formele lui, despre memoria, dorință, frici și revelații. E ca o lentilă prin care ne uităm la esența ființei umane, simțind totodată iubirea, infamia și poezie pe degetele sale.

Este clar că Nabokov a fost mereu un maestru al detaliului și al limbajului. Textul curge fluid, iar fiecare frază pare gândită ca o poezie. Traducerea lui Horia Florian Popescu păstrează cu grijă această frumusețe, făcând ca fiecare cuvânt să fie plin de viață. Mi s-a părut că, citind, intri într-o lumea în care timpul își schimbă direcția, iar realitatea devine foarte fluidă. Nici nu mai știi ce e adevărat și ce e doar o iluzie, dar totul devine mai viu și mai intens.

Pe scurt, „Ada sau ardoarea” e o carte complexă, dar care merită citită cu răbdare și cu inima deschisă. E o lecție despre imaginație, despre limitele și libertatea creației, dar și despre cele mai profunde și uneori întunecate aspecte ale sufletului uman. Nu vei rămâne indiferent după ce o termini, pentru că te va face să te gândești la multe, chiar și mult timp după. Aș recomanda-o oricui vrea să descopere o literatură care nu se teme să fie provocatoare și să te facă să te simți viu, cu toate emoțiile și dilemele tale.