Roman experimental metafizic, Adam si Eva iese in evidenta prin universul fictional intru totul coerent si simetric, in care metempsihoza functioneaza ca principiu esential. Dihotomii precum bine/rau sau sacru/profan fusesera consumate narativ in perioada in care Liviu Rebreanu isi scria romanul, dar mitul complementaritatii androginice continua sa produca fictiune si astazi, absorbit in cultura de masa si constant reinventat, figurand adesea ca unica abatere de la cinism si cartezianism a protagonistilor.
Romanul acesta este un bun studiu de caz pentru a intelege felul in care se raporta Romania interbelica la unele geografii si epoci prea putin familiare, dar si pentru a observa care erau strategiile reconstructive ale lui Rebreanu.
