Adela Ed.2025

Adela este un roman foarte aparte, în care Garabet Ibraileanu reușește să ne poarte într-o lume interioară plină de melancolie și reflecții profunde. E ca și cum am păși în mintea unui bărbat matur, Emil Codrescu, și am trăi alături de el frământările și gândurilor lui despre o tânără pe nume Adela. În loc să fie o poveste simplă de iubire, cartea devine o adevărată meditație despre cum iubim sau poate cum ne iubim iluziile, despre timpul care le șterge și despre fragilitatea sufletului uman.

Stilul lui Ibraileanu e particular – profund analitic și plin de sensibilitate, și simți de fiecare dată că vorbește direct despre trăirile lui, dar și despre ale noastre. Romanul nu urmărește neapărat o acțiune cu întorsături spectaculoase; mai degrabă, totul are loc în interiorul conștiinței protagonistului. Emil Codrescu, cu gândurile lui, cu dorințele și resemnarea lui, devine vocea acelor clipe de introspecție în care ne întrebăm dacă iubirea și dorul pot fi vreodată pe deplin exprimate sau înțelese.

Întâmplările se petrec într-un București idilic de la început de secol XX, însă adevărata poveste se întâmplă în sufletul lui Emil. El își notează gândurile, încercând să păstreze firul iubirii sale pentru Adela, dar în același timp, conștient fiind de diferența imensă dintre ceea ce el simte și ceea ce poate fi exprimat. Această distanță dintre ideal și realitate, între dorință și acceptare, dă sens întregii povești și face romanul atât de subtil și profund.

Ce mi-a plăcut cel mai mult e modul în care Garabet Ibraileanu reușește să pună pe tapet această luptă interioară și să transpună cititorul în lumea unui suflet delicat, aproape fragil. Pentru cei pasionați de introspecție, de literatură clasică și de stilizare fină, Adela devine o lectură care te face să te gândești mult și să te recunoști uneori în frământările personajului. E o poveste despre iluzii, despre timpul care trece și despre cât de greu e uneori să acceptăm realitatea, chiar dacă ea ne doare. În fond, e o carte care te invită să-ți analizezi propriile dorințe și să înțelegi cât de mute pot fi iubirile noastre, uneori doar în suflet.”