Adio, Bucuresti Vol.1 e o carte care te pune imediat față în față cu laturile noastre cele mai vulnerabile și pline de speranță. Din câte am înțeles din descriere, e o poveste scrisă din suflet, despre iubire, pierdere, regrete și, mai ales, despre lupta cu propriile emoții și amintiri dureroase. Mi-a plăcut cum autoarea, Mirela Vladimira Olteanu, reușește să te facă să te simți ca și cum ai fi acolo, printre personajele astea care par atât de reale și de aproape de viața noastră de zi cu zi.
E amuzant cum autoarea a ales să ne arate lumea prin ochii unei tinere care, deși pare să fi trecut prin multe, nu își pierde speranța. Fiecare pagină e plină de momente intime, de gânduri și reflecții despre ce înseamnă să fii tânăr și să încerci să dai sens vieții tale. Impressionează modul sincer în care povestește despre regretul de a fi uitat să apreciezi prezentul, despre timpul pierdut în amintiri dureroase și dorința de a merge mai departe. Pentru mine, a fost ca un povești despre noi toți, despre momentele în care ne temem, dar și despre puterea de a spera și de a crede că lucrurile se pot schimba.
Cea mai frumoasă parte e optimismul care răzbate printre rânduri. Chiar dacă protagonistele se confruntă cu durere și incertitudine, există întotdeauna acea rază de lumină, un gând că totul poate fi mai bine. Mi-a plăcut să descopăr cum reușește autoarea să transforme suferința în ceva profund, de unde învățăm că, uneori, doar trebuie să avem încredere în noi înșine și în viitor. Mi s-a părut foarte real cum personajele își găsesc uneori refugiul în mici gesturi de curaj, în speranța că poate într-o zi vom afla că persoanele dragi sunt bine, chiar dacă timpul sau distanța le despart.
În final, Adio, Bucuresti Vol.1 este o carte care te face să reflectezi la legătura cu cei dragi și la cât de important e să prețuiești fiecare clipă. Se simte sinceritatea și vulnerabilitatea autorului, iar povestea devine un fel de conversație cu cititorul, un prieten care împărtășește propriile sale lupte și speranțe. Cu siguranță, o recomand celor care iubesc povești despre viață, iubire și curajul de a merge mai departe, indiferent de obstacolele întâlnite.
Stiu ca voi vrea sa fug mereu de memoriile dureroase si voi continua sa alerg dupa himere idealiste, pentru ca asa imi este felul. Regret doar ca m-am bucurat prea putin de prezent, nestiind sa pretuiesc momentele fericite alaturi de mama, de Paul, de ceilalti prieteni.
Clipe unice, care nu se vor intoarce niciodata, si pe care in loc sa le traiesc din plin, le umbream punand sub semnul intrebarii ceea ce nu se petrecuse. Dar pentru ca anul acesta teribil m-a invatat sa am incredere in fortele mele de a trece peste absolut orice, imi spun singura si ii repet lui Liviu, ca totul va fi bine, si ca de acum inainte ne vom descurca minunat.
Reusita la facultate mi-a readus optimismul. Si in gand, mai presus de toate, ma, incalzeste speranta secreta ca Paul a ajuns unde voia si intr-o zi, candva, voi afla despre el ca este bine…
– Laura, Indragostiti in Bucurestiul de altadata