Adorabilii etrusci

Mi-a plăcut mult modul în care Bogdan-Alexandru Stanescu scrie despre lume și despre poveștile mici, aparent banale, dar pline de emoție. Cartea Adorabilii etrusci păstrează un aer aparte, ca și cum ai privi lumea printr-o lentilă puțin uzată, care totuși are farmecul ei. E ca și cum te-aș pune în brațele cuiva cu care vorbești despre minunile simple ale vieții, despre amintiri ascunse și despre momente pe care, uneori, le trecem cu vederea, dar care rămân în suflet. Cartea asta vine ca o adiere de vânt ușor, care te poartă pe drumuri cufundate în nostalgie, dar și în observații pline de umor și sensibilitate. Îmi place cum autorul împletește amintirile personale cu reflecții despre lumi uitate, despre lucruri mărunte pe care mulți le ignoră. Se simte că totul e spus cu sufletul, fără pretenții. În paginile astea, fiecare cititor poate să se regăsească în povești simple, dar pline de înțelesuri adânci. Și, deși pare o carte despre etrusci, mitologie sau istorie, ea devine, de fapt, o reflecție asupra vieții însăși, despre trecerea timpului și despre cum păstrăm fragmente din trecut pentru a face față prezentului. Citatele, ideile, chiar și tonul relatațiilor m-au făcut să mă simt ca și cum aș sta de vorbă cu un prieten bun, care îmi povestește despre vremuri de mult apuse, dar și despre cele trăite acum, aici și acum. Per ansamblu, recomand această poezie ascunsă, această poveste despre lucrurile mici și despre cât de frumos poate fi să ne amintim, să simțim și să apreciem toți acei ETI pe care alții poate îi consideră neimportanți. E ca o călătorie în timp, în suflet, unde găsești comori pe care meriți să le păstrezi mereu aproape.”