Aici locuieste frica

Frica este supremul punct de contractie al fiintei mele. Si ea este prima halta a sufletului nostru in lume.
Despre acest fel de a fi si de a porni la drum in viata – prin frica – este cartea lui Dan-Liviu Boeriu. Aici locuieste frica : aici, in eul meu, pe care-l descopar odata ce frica ma aduna in mine.
Si numai pentru ca ea este si ma structureaza din adanc, libertatea mea se va construi in lupta cu frica si va deveni curaj ca frica invinsa. De-acum, eu voi fi cel-liber-de-frica.
Liber cu adevarat, despovarat pana si de frica de moarte. – Gabriel Liiceanu Nu doar frica locuieste in inima si in cartea lui Dan-Liviu Boeriu.
Oho, nici nu se pune problema spatiului excedentar, cata vreme aici, in sptiul asta – restrans si, paradoxal, fara limite – traiesc impletiti atatia locatari: vulnerabilitatea, cearcanele ingrijorarii, constiinta sfarsitului, pierderea, ruptura, spasmul mizantrop, succesul de o zi, singuratatea si chiotul euforic al micilor sau marilor bucurii. Aici locuieste frica este o rapsodie a fragilitatii, o ciacona a pustiirii, un vals al luciditatii impinse pana in buza durerii.
Dan-Liviu Boeriu scrie cuceritor si grav, apasat si tandru, profund si sincer pana la denudarea de pe urma, marturisindu-si fara ocolisuri dorinta de-a prelua cateva persoane dragi in destinul lui si de-a le purta prin viata cat timp va fi cu putinta. Cartea lui ne aminteste ca, diafani sau pufosi, plumburii sau latareti, suntem cu totii nori pe un cer care ne adaposteste vremelnic.
– Radu Paraschivescu