Termenul de sonatina desemna in sec. XVII o lucrare asemanatoare suitei de dansuri; in sec.
XVIII Georg Philipp Telemann, Philipp Emmanuel Bach, Georg Benda s.a. compun sonatine in care partea I are forma unei sonate monotematice; Muzio Clementi, Friedrich Kuhlau, Jan Ladislav Dussek s.a.
compun sonatine cu scop didactic, lucrari facile din punct de vedere tehnic, cu un ciclu de 3 miscari, scrise pentru pian sau pentru pian si vioara. In a doua jumatate a sec.
XIX si in sec. XX, sonatina este revitalizata prin creatii ale unor compozitori precum Max Reger, Ferruccio Busoni, Maurice Ravel, Albert Roussel, Darius Milhaud, Paul Hindemith, Bela Bartok, Dimitri Kabalevski, Paul Constantinescu etc.; in general, sonatinele apartinand acestor compozitori sunt niste sonate concentrate, in care nu se mai urmareste o tehnicitate modesta, fiind denumite sonatine numai datorita dimensiunilor reduse.
