Alergarile unui scriitor

Avem aici un alergator ambitios, care incearca prinda din urma poet nascut parca din ropotele propriilor pasi, pe care tocmai efemeridele propriei umbre pe ziduri si prin tufele pe langa care trece il intaresc, caruia lipsa tintei reale ii da vigoare creativa, […] un poet care scrie ca si cum ar alerga si alearga ca si cum ar scrie, cele doua activitate unificandu-si, rostul in ceea ce ar fi viata ca practica literara. Poate ca si literatura este pentru el o pista, un spatiu in care alearga, alearga,fara sa se intrebe cat va rezista, unde va ajunge.
– Vianu Muresan Cartea aceasta este ca o sticla de vin bun, din care iti mai torni din cand in cand jumatate de pahar si il savurezi in liniste. Cu toate ca se vorbeste in ea despre alergare, eu cred ca este vorba despre o mare oprire.
De momentul acela din viata in care incetinesti si faci o alegere. -Maria Prusu Ceea ce este surprinzator la cartea lui Vasile Baghiu este forta cu care reuseste sa transmita ca orice limita poate fi depasita.
Mesajul nu este de un optimism hazardat, nu incearca sa ascunda ezitarile, slabiciunile si caderile. Confesiunile sunt pline insa de bucurie, de pasiune, de incantare, de un elan care pare de nestavilit.
– Arcadia Solum Un barbat trecut de jumatatea rezonabila a vietii se trezeste mai devreme decat altii ca sa iasa la alergat. Cateva minute mai tarziu pasii sai grabiti lasa in urma trotuare, ganguri, alei de parc si piste de stadion, asa cum, ulterior, mainile sale transforma pasii in cuvinte si picaturile de sudoare in puncte.
La intalnirea dintre automotivatie, terapie prin scris si „minte sanatoasa in corp sanatos”, ce face barbatul acesta aici este sa traiasca: in carte si dincolo de ea. – Constantin Pistea