De la primele pagini ale romanului Alinare, te simți ca și cum ai fi tras într-un vortex de emoții intense și oameni care încearcă să se regăsească în mijlocul provocarilor vieții. Autoarea Paula Pantea reușește să construiască un personaj principal, Alina, cu care te conectezi instant. E ca și cum ai citi povestea unei prietene apropiate, cu toate luptele și bătăliile ei interne, cu fiecare speranță, frică, și dezamăgire. În ciuda tonului adesea dur, povestea se simte autentică și plină de viață.
Una dintre cele mai bune ziceri ale cărții este modul în care autoarea descrie traumele și cicatricile emoționale. Este o carte despre vindecare, despre căutarea sensului și despre puterea de a merge mai departe, chiar și atunci când totul pare să fie pierdut. În același timp, romanul are acea doză de umor subtil, tongue in cheek, care te face să zâmbești chiar și în momentele cele mai grele. Îți dai seama că viața nu e doar despre suferință, ci și despre a găsi frumusețea în momentele mici, în micile câștiguri, în prietenii și în speranță.
Un alt aspect care m-a impresionat a fost limbajul simplu, dar sincer, cu care Paula Pantea scrie. Nu te simți ca și cum citești o carte complicată sau academică, ci ca și cum ai sta la un ceai cu autoarea și ea îți povestește povești din inima ei. Aceasta face ca experiența de lectură să fie foarte personală, iar personajele să devină veritabile, cu toate iubirile, trăirile și greșelile lor. Îmi place cum autorul reușește să transmită un mesaj optimist, chiar dacă subiectele abordate sunt uneori dure și dureroase.
Pe lângă toate acestea, mi-a plăcut și faptul că povestea te face să te pui în pielea Alinei, dar și în pielea celorlalte personaje, descoperind, astfel, cât de complexă și multistratificată e lumea noastră. În ultimele pagini, te simți aproape că ai trecut prin ea, că ai trăit cu adevărat alături de aceste personaje și că, la final, vei rămâne cu o doză de speranță și cu gândul că, în ciuda tuturor dificultăților, există mereu o cale spre vindecare și spre a găsi liniștea interioară.
– Uita de Diana, uita de tot. In seara asta esti doar a mea, Alina!
„In seara asta esti doar a mea, Alina!” rasuna in urechile mele cu un ecou asurzitor fraza care mi-a marcat existenta. Ultimele cuvinte rostite de el, inainte sa ma distruga complet.
Intr-o fractiune de secunda, imaginile dureroase se intorc si incep sa ma sfasie din nou. Toate orele de terapie, toti acei ani in care am crezut ca m-am vindecat, toate dispar intr-o clipita, lasandu-ma din nou captiva intr-o durere insuportabila .
Alinare sau Alina Are? Debutul autoarei Paula Pantea, romanul ALINAre, este o carte „despre viata”, asa cum se spune indeobste, despre marile sau micile intamplari, mai bune sau mai putin bune, care pot defini existenta cuiva, despre raporturile si relationarea dintre oameni in cele mai diverse situatii.
Ce vrea Alina? Veti descoperi in paginile cartii de fata, scrisa intr-un limbaj modern de foarte buna calitate si care nu duce lipsa de un umor cateodata tongue in cheek, integrat organic in detaliile care creeaza fiecarui cititor sentimentul ca el insusi este o „Alina”.