Alpha Beta Sarah

Si iar fu noapte. Suflare de gheata in ceafa.
Si urmele, trecerea animalelor salbatice. Sarah isi schimba ascunzatoarea in fiecare seara.
Nu trebuie sa dormi cu gura deschisa: iti pot intra in gura salbaticiuni si-ar fi un carnaj de dinti rai si nebuni! Ernst.
E ceva sa-i pronunti numele in singuratatea aceea. O sa vina oare?
O sa indrazneasca si el sa fuga de acasa? Fratiorul meu drag, fratior inaripat, vino, vino langa mine pe dat’, fratior inaripat.
– Constance Chlore Un comentator francez sublinia ca ceea ce diferentiaza aceasta carte de literatura clasica este „scriitura ametitoare ca un manej” a lui Constance Chlore. Ea nu imita viata, adauga criticul, ci pune stapanire pe ea, o acapareaza pentru a face textul sa pulseze.
Alpha Beta Sarah nu este in fond decat un tipat (sonor, oh, cat de sonor!) in fata cruzimii omenesti. Violentei persoanelor mature ii raspunde, in ecou, iubirea sub forme extreme a celor doi copii.
Realitatea prafoasa (nu intamplator exista o cariera de piatra in apropiere), taioasa, dura este sublimata de poezia aproape cantata a lui Constance Chlore. Sa ne lasam purtati de ea…
– Traducatorii Traducere din limba franceza si Cuvant-inainte de Florica Ciodaru-Courriol si Jean-Louis Courriol