Amare

Anca-Iulia Beidac scrie o poezie in care senzualitatea si cerebralitatea coabiteaza fara sa se anuleze reciproc. Mai mult, aceste doua filtre au capacitatea de a potenta si diversifica posibilitatile discursului liric al autoarei.
Dincolo de aceasta particularitate, Amare este o carte concept, ingenios structurata, cu un plan intertextual in subsidiar bine controlat. Titlurile celor cinci sectiuni, Amare, Intermezzo, Fur S., Finalis si P.S., trimit catre unele realitati ce se incifreaza pe masura ce, aparent, se descifreaza.
Exemplare in acest sens sunt poemele: life on repeat, nud, no unread emails in your inbox, oblivion si autoportret in (re)constructie. Acest joc al semnificatiilor, dublat de raportul dinamic deschidere/ inchidere, confera cartii coerenta si putere de seductie.
– Serban Axinte Pentru poeta Anca-Iulia Beidac apare el: „cercul in care ma asez de fiecare data” (despre tine) pentru ca „intre doua razboaie las vorbele sa ma patrunda din nou” (vissi d’arte). Lucrurile se asaza in matca lor, caci „n-o sa m-acopar de cuvinte in fata ta” (feromoni.
felina. femeie) si vine momentul cand „cineva sa te mangaie ca pe o vioara perfect acordata” (acasa), asa ca e timpul: „voi construi o lume doar pentru noi” (rozverdecald).
Dar „cand crezi c-ai invatat sa iubesti vine un prunc” (C.) simti fericirea „doar Poezia ti se arata cand si cand” (pas de deux), pentru a putea „alege ce-i scump sufletului tau” (carpe diem). Poeta se infrupta totusi din „acea voluptate a nefericirii” (poveste cu inger) si, dupa ce a incercat din bucuria si tristetea vietii, va ajunge sa spuna ca „natus sum amare” (sunt aici).
Nu poate fi insa amara o existenta asa de bogata in sentimente si poezie, randuita cu atata sensibilitate si originalitate. – Peter Sragher