Am citit cu interes cartea "Ambasadorii. Diplomatia de la Machiavelli pana in timpurile moderne" scrisa de Robert Cooper, si pot spune ca m-a surprins in modul cel mai placut. De obicei, cartile despre istoria diplomatiei pot fi dry si greu de urmarit, dar asta e diferita. Cooper reuseste sa faca o poveste vie, plina de intamplari si personaje din diferite epoci, toate legate de modul in care statele si oamenii importanti ai vremurilor lor au navigat printre conflicte, crize si negocieri complicate.
Ce m-a captivat a fost felul in care autorul leaga istoria diplomatiei de evenimente reale,iversand o imagine complexa, dar totodata clara asupra ritualurilor si a jucatorilor din spatele scenei internationale. De la Richelieu si Mazarin, pana la Talleyrand si congresul de la Viena, Cooper ne arata ca lumea diplomatiei nu e niciodata atat de lina si previzibila cum am putea crede. Ba chiar, ti-e clar ca unele decizii, uneori, se iau mai mult pe intuitie si pe noroc decat pe planuri bine puse la punct.
Un aspect pe care l-am apreciat e modul in care cartea aduce in prim-plan criza cubaneza si dezbaterea din timpul Razboiului Rece. Acolo, vedem contrastul dintre abordarea deschisa a lui John F. Kennedy si sistemul inchis de la Moscova, o chestie care ne face sa intelegem mai bine dinamica atat a puterii, cat si a insanatosirii negocierilor. Henry Kissinger, cu toate controversatele lui decizii, primeste si el o lectura profunda. Cooper nu sustine neaparat credinta in perfectiune sau in solutii simple, ci arata ca stilurile si metodele diferite pot duce la succesuri sau esecuri, in functie de context.
Ce mi s-a parut interesant e si felul in care autorul mediteaza asupra naturii si folosirii puterii in arta negocierii. Cartea e plina de exemple concrete de crize si de lideri care le-au gestionat, dar totodata te face sa reflectezi la modul in care orice decizie poate avea efecte pe termen lung, chiar daca la moment pare ca totul merge bine sau ca problemele sunt de rezolvat usor. Cooper reuseste sa combine istoria cu o analiza critica, fara sa fie pesimist, ci mai degraba realism in stilul lui Machiavelli, dar cu o nota de optimism subtil.
Per ansambu, e o carte care te face sa-ti pui intrebari si sa-ti dai seama ca lumea diplomatiei nu e niciodata atat de simpla precum pare, dar ca intelegerea ei, si mai ales a oamenilor implicati, e cheia pentru a da sens acestor intrigi si negocieri. Daca iti plac istoria, politica sau pur si simplu vrei sa vezi dincolo de frontal, recomand cu caldura "Ambasadorii", o opera plina de umor, intelepciune si momente de reflectie profunda despre cum s-au construit si s-au schimbat relatiile internationale de-a lungul timpului.
Istoria nu curge in linie dreapta. Este facuta de barbati si de femei si este uneori rezultatul intamplarii.
Calea evenimentelor si a ideilor nu se intinde lin de la Tucidide, prin Machiavelli spre pace perpetua. In locul progresului inevitabil avem parte mai adesea de starturi false, drumuri infundate, evenimente intamplatoare, bune intentii intelese gresit.
Prin urmare, aceasta nu este o istorie conventionala a diplomatiei. Richelieu si Mazarin au trait intr-o lume pe care cu greu ne-o putem imagina azi, dar din vremea lor putem vedea contururile Europei contemporane.
Talleyrand si Congresul de la Viena din 1815 ne aduc mai aproape de prezent. Talleyrand era produsul ancien regime, dar a fost si primul om de stat european care a vizitat America.
La Congresul de la Viena a fost discutata prima data o problema umanitara – comertul cu sclavi. Din acel moment incolo, problemele umanitare au facut parte din agenda diplomatica.
Cartea incisiva si elegant scrisa a lui Robert Cooper include o analiza impresionanta a oamenilor care au construit Occidentul Razboiului Rece. Punctul culminant al acestei drame a fost Criza Rachetelor cubaneze, cu contrastul sau intre dezbaterea deschisa pe care o folosea John F.
Kennedy pentru a lua decizii si sistemul inchis de la Moscova. Henry Kissinger este figura centrala a lumii postbelice, dar si unul dintre marii scriitori ai diplomatiei.
Povestea lui este din unele puncte de vedere tipica: a dat gres in privinta celor mai importante scopuri ale sale si a avut succes in modul la care nu se asteptase vreodata. Intre timp, o poveste de succes notabila si neglijata este cea a diplomatiei germane.
Robert Cooper asambleaza cu maiestrie fragmente de istorie si nu uita aspectele esentiale. Motivul fundamental pentru care toate aceste fragmente se dovedesc a fi edificatoare.
Scrisa cu eruditie si con molto brio… – Finacial Times Robert Cooper are experienta de o viata in diplomatie atat in Foreign Office, cat si la Uniunea Europeana.
Noua sa carte se bazeaza pe nenumarate lecturi si o atentie meticuloasa la detalii. Este scrisa fluent in proza limpede si extrem de abordabila…
o relatare vie si patrunzatoare despre crizele internationale majore din ultimii 70 de ani si oamenii care le-au dezamorsat. – The Spectator Reflectiile autorului asupra naturii si a utilizarilor puterii in arta negocierii merita intreaga atentie.
– Financial Times Analiza adesea critica din aceasta carte serveste drept contrapondere perfecta la Kissinger. – Irish Times Traducere din limba engleza de Diana Morarasu.