Amintiri despre Mircea Ivanescu

Am citit cu interes această carte intitulată „Amintiri despre Mircea Ivanescu”, scrisă de Dan Dănilă, și m-am simțit ca într-o poveste plină de emoție și nostalgie. De la început, am înțeles că această antologie nu poate fi completă, pentru că istoria unei persoane așa de speciale nu poate fi redusă la câteva pagini. E ca și cum ai încerca să pictezi un portret cu doar câteva tușe. Autorul știe foarte bine asta și ne oferă un trecut plin de sinceritate și dragoste pentru poetul Mircea Ivanescu.

Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că vorbește despre oamenii apropiați, cei care l-au cunoscut cu adevărat. Aflăm despre o poetă sibiană, care, din păcate, nu mai e printre noi, și despre reacția ei față de boala ce o sfâșia, dar și despre dorința ei de a împărtăși ceea ce știa doar ea. Este ca o fereastră spre sufletul unei femei care a avut o legătură profundă cu Mircea Ivanescu, dar care, din motive greu de înțeles, nu a apucat să pună pe hârtie tot ce avea de spus. Și chiar dacă nu a mai ajuns să o facă, am sentimentul că dragostea și respectul pe care le avea față de poet le pot simți între rândurile acestor pagini.

De asemenea, mi s-a părut foarte sinceră și umană intenția autorului de a face această antologie, chiar dacă recunoaște că poate nu e chiar cel mai potrivit pentru această misiune, fiind departe de țară și de poveștile pe care le are în inimă. Dar cred că asta face tot farmecul acestei incursiuni: e ca și cum ai vorbi cu cineva drag, cu acea persoană care nu mai e printre noi, și care, prin aceste mărturii și imagini, ne transmite o parte din sufletul său. E clar că Dan Dănilă a făcut tot posibilul să păstreze vie memoria lui Mircea Ivanescu, iar asta ne ajută să ne apropiem mai mult de poetul despre care mulți au doar amintiri și povești, dar nimeni nu l-a uitat cu adevărat.

Îmi place și tonul apropriat, aproape ca o poveste spusă între prieteni. Așa s-a făcut ca această carte a devenit mai mult decât o antologie, este ca o conversație cu trecutul, cu amintirile și cu sufletul unui poet deosebit. În final, am rămas cu impresia că, indiferent de timpul ce a trecut, Mircea Ivanescu rămâne o figură luminoasă, iar această antologie e un omagiu plin de respect și recunoștință, făcut de oameni care au ținut cu adevărat la el și vor să-l păstreze acolo, în inimile noastre, mereu prezent.