Pentru Biserica Ortodoxa, sfintenia nu este reusita omeneasca, familiarizare morala individuala cu virtutile, ci legatura si comuniune cu Dumnezeul Treimic. Cu cat omul doreste mai mult o relatie sincera cu Dumnezeu si cu aproapele lui si se lupta in acest scop, cu atat mai sfintit este de Creatorul lui, ca sa fie slavit Dumnezeul Treimic in persoana lui si prin el de intreaga umanitate.
Sfintii si multi alti oameni ai lui Dumnezeu contemporani cu ei au inteles de foarte devreme ca au de-a face cu un Dumnezeu Care doreste cu ardoare ca omul, faptura cea „dupa chipul Lui”, sa se asemene cu El. Au inteles ca patimile, pacatul si duhul acestei lumi nu au nici o stapanire asupra omului din clipa in care Hristos, Dumnezeu-Omul, a nimicit puterea mortii prin Sfanta Lui Inviere.
De aceea au si ales in mod liber sa traiasca cu Dumnezeu, au ales pocainta, rugaciunea, infranarea, smerenia, credinta, nadejdea, iubirea, iertarea, sfintenia, Imparatia vesnica a Dumnezeului Treimic. Traducere din neogreaca deMircea Stefan.
