Aflat la varsta senectutii, marturisesc ca sunt obsedat din ce in ce mai mult de trecut, de amintirile din copilaria, adolescenta si tineretea mea. Unele episoade pe care memoria le-a pierdut in cursul timpului imi revin in minte, altele mi le reamintesc in timpul discutiilor cu prietenii sau fostii mei colegi.
Caut cu infrigurare in agende vechi, rasfoiesc vechi carnete de insemnari, recitesc scrisori de demult, ma uit in fotografii decolorate de vreme, caut pe Facebook sau pe Google fosti colegi sau prieteni de demult si parca nu-mi vine sa cred ca timpul a trecut atat de repede.
