Amintiri din vremuri tulburi 1988-1992

Cand destinul se tine de sotii lesit de pe bancile facultatii ca sef de promotie pe tara, aveam sperante mari. Insa regimului nu-i placeau premiantii, asa ca m-am trezit profesor de franceza la Balaceanca.
Au fost ani grei, de naveta, dar m-a ajutat speranta ca, intr-o zi, va fi mai bine. Visul meu era sa ajung redactor la Romania Literara , principala revista literara a tarii, unde colaboram de vreo cinci-sase ani.
Treptat, orizontul a parut ca se limpezeste: dupa trei ani de stagiu obligatoriu, am reusit sa-mi gasesc un post de redactor de carte la Editura Minerva. Mi se parea ca lucrurile intrasera pe un fagas normal – dar era o simpla iluzie!
De unde sa banuiesc eu ca lumea din jurul meu, aparent atat de stabila, sta sa se prabuseasca? Cartea de fata este istoria acelei prabusiri si a vremurilor tulburi care au urmat, asa cum le-am trait eu atunci, asa cum le inteleg eu acum.
In vremuri tulburi apuci sa vezi adevarata fata a oamenilor. Atunci cad mastile si multi se straduiesc sa se catare, eventual peste cadavre.
Inca din primele clipe ale prabusirii, m-am trezit tinta vie pentru cei care, ca sa-si spele pacatele, devenisera procurori ai Vremurilor Noi. De indata ce a plecat Ceausescu, secretarul cu Ideologia al organizatiei de partid comunist s-a proclamat sef al noii Organizatii FSN si a trecut la denuntarea si epurarea „comunistilor si securistilor strecurati in colectiv”.
Eu eram cap de lista. Se pare ca aveam o mitraliera in dulap si trageam cu ea in poporul roman, ca sa-l aduc pe Ceausescu inapoi…
Spre marea mea mirare, colegii cu care lucram cot la cot de ani buni au crezut scornelile acestea, ba chiar s-au apucat sa-mi sparga dulapul pentru a gasi armele ascunse. Au gasit o cana de ceai si un termoplonjor – interpretate imediat ca dovezi ca le deschideam la aburi corespondenta.
Din acea clipa, destinul meu a urmat un traseu in zig-zag: fiecare sut primit mi-a schimbat traiectoria, dar totodata m-a propulsat mai sus. Cartea de fata este povestea acestei ciudate caderi…
in sus. Lectura placuta!
– col. SRI (r) Tudor Pacuraru