Amor de dragul ploii

La intalnirea cu lumea exterioara, Marius Gabor iese cu un set complet de bisturie, de toate culorile si de toate marimile, dar are si o drujba pe care o foloseste sa disloce halci precis taiate. Operatiile sunt spectaculoase, critica – minutioasa si devastatoare.
Cand ramane in lumea lui, nelinistea si armonia construiesc impreuna modele stranii peste scene aparent banale sau pun umorul sa duca discret greul actiunii. Impotriva minimalismului de azi, prozatorul este preocupat de stil, impotriva aceluiasi curent, isi impregneaza dezinvolt textele cu referinte culturale.
Un autor care merita toata atentia. -Liviu Druga Cartea lui Marius Gabor te surprinde, ti se strecoara in suflet ca un abur si te cucereste.
Incet, pe negandite, simti mirosul ploilor amestecate cu praf din copilarie, dupa-amiezele de vara scurse in seri care nu se mai sfarsesc, prietenii si jocurile de mult uitate, visele colorate in mov si portocaliu, usturimea juliturilor din genunchi si iti revezi parintii, dintr-o vreme fara timp, fara ani. Desi se afla la debut, poetul-prozator se joaca detasat cu stilul sau si cu diversitatea abordarilor, trecand fara hopuri de la nostalgie la ironie si umor, de la atemporal la concret.
In “Amor de dragul ploii”, Marius Gabor a pastrat un suvenir din tot ce a simtit, iar acum ni-l ofera noua, cu emotie si nostalgie, asa cum un vechi amic iti intinde o floare presata intre copertele unei carti. -Cristina Nemerovschi Marius Gabor isi schimba de multe ori pozitia in campul literaturii pe care o scrie si la care este partas.
Ii place sa joace mai ales rolul preotului, insa nu-l refuza nici pe acela al credinciosului, care participa cu smerenie la spovedanie. Autorul construieste si restaureaza cu mult tact variante ale unei Romanii idilice.
Nu cauta acele insule de profunzime si nici nu abuzeaza de sintagme bombastice precum “suflet romanesc”. Se revolta, refuza sa creasca si lipseste motivat la cel de-Al Doilea Razboi Mondial.
“Amor de dragul ploii” nu este un roman, nu este nici macar o placheta de versuri nostalgice. Ar putea fi o suita de scurt-metraje, insa cel mai bine imbraca hainele unei notatii de jurnal.
O notatie in care Uraganul “Haiku” se amesteca cu povesti in culori calde & reci, dar si cu brandul de tara. Daca Marius Gabor isi va pastra dezinvoltura si dupa aparitia acestui prim volum, are toate sansele sa mai “conduca la groapa cativa dictatori”.
“si n-o spun de dragul simetriei. -Andrei Zbirnea