Anii romantici

• Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Romania • Premiul revistei Observator cultural • Premiul Muzeului National al Literaturii Romane Editia a II-a, cu mici completari, dosar de presa si index de nume. Pe langa performanta literara in sine (400 de pagini scrise excelent ale unuia dintre cei cativa prozatori de prima mana pe care-i avem), Anii romantici ating toate punctele fierbinti (si uneori litigioase) ale istoriei recente a postcomunismului romanesc.
De unde si fascinatia cvasiinstantanee exercitata de memoriile Gabrielei Adamesteanu. De regula, figura memorialistului e puternic idealizata.
Putini memorialisti rezista acestei tentatii. Nimic din toate acestea in superbii Ani romantici ai Gabrielei Adamesteanu, atipici.
Memorialista nu cauta deloc sa se idealizeze; dimpotriva, are chiar placerea de a se diminua, de a-si admite micile erori sau inexactitati. Intr-un mod pe care nu l-am mai intalnit decat la poetii confesionali (americani, iar dintre poetii romani, doar la Mircea Ivanescu ), Gabriela Adamesteanu intelege, in Anii romantici , scrisul ca pe un testimoniu aproape religios, in care totul e de marturisit si nimic de literaturizat.
Marile teme ale postcomunismului romanesc sunt tratate din perspectiva unui martor implicat in vortexul lor, dar fara ca martorul sa-si aroge vreo secunda superioritatea morala sau intelectuala asupra celorlalti. – Radu Vancu Pe Gabriela Adamesteanu am intalnit-o in redactia revistei 22, unde m-a trimis Mihnea Berindei.
Biroul ei era o camera intr-o casa cu oglinzi si stucaturi burgheze, amenajata rapid, cu teancuri de hartii si carti, cu oameni care intrau si ieseau continuu. M-au mirat disponibilitatea, buna dispozitie, calmul, umorul si implicarea ei luminoasa in evenimente.
In mijlocul acelui maelstrom revolutionar dominat de barbati, ea parea sa stapaneasca totul. In amintiri, se descrie curioasa si candida, fara experienta.
N-am vazut-o asa. Era insetata sa stie, imi punea intrebari, dar imi si raspundea la ale mele.
Spre deosebire de colegii ei, deseori intelectuali vorbareti sau politicieni cu limba de lemn, ea transmitea o realitate vie, sensibilitatea ei fata de oameni, certitudinile mereu minate de indoieli. – Jean-Yves Potel Anii romantici este o opera de scriitor si totodata un tratat de anti-maniheism, care ne dezvaluie complexitatea vietii.
– Jean-Pierre Longre