Intr-o zi, plimbandu-ma prin parc, am observat un biletel. L-am ridicat si am inteles ca era un ANUNT.
Insa cu totul neobisnuit, scris cu litere strambe, de parca erau ale unui copil care abia invata a scrie. Cu greu am deslusit urmatorul text: „Amun viz deuzebit Tare vreau la pezguit Grecda nu e nicio crima Cu drac, RAMA.” De atunci, am inceput sa fiu atenta la orice detalii care ma inconjoara.
Si… minune!
am inceput sa gasesc astfel de anunturi PESTE TOT – unele infipte in crengile copacilor, altele lipite pe stalpi, altele uitate pe banci, iar uneori, cand las geamul deschis, cineva mi le arunca direct in casa! Banuiesc ca e cioara care ma urmareste, curioasa, de pe acoperisul de vizavi.
Cand s-au adunat mai multe, am hotarat sa le descifrez si sa le public. Citindu-le, poate veti fi si voi mai atenti la erori, la culori si la melcii-calatori!
Ilustratii color de Irina Dobrescu.
