Cineva prinde glas – dar nu doar ca prinde glas: batjocoreste, instiga, vocifereaza, canta, chicoteste, ocaraste, se pasioneaza, declama, te provoaca si recurge la intreg registrul retoricii aristotelice. Asupra noastra se-abate o furtuna, un suvoi de vorbe care erup din aceasta fiica, rafuiala ei patimasa cu tatal disparut in mod brutal – o rafuiala asa cum n-am mai citit pana acum.
Povestitoarea si eroina bataioasa a romanului, precum si sora ei mai varstnica, incomparabil mai blanda, strabat in masina sofata de devotatul Rumen Apostolov o Bulgarie postsocialista, tara natala a defunctului lor tata – un roadmovie bulgar… (Maike Albath, Frankfurter Rundschau, 2 martie 2009) Cea mai inzestrata stilista a literaturii germane contemporane dezlantuie un potop de cuvinte impotriva Bulgariei. (Tilman Krause, Die Welt, 16 septembrie 2009) In mod paradoxal, ferocitatea comica a cartii e sporita de dimensiunea autobiografica: Sibylle Lewitscharoff a introdus in romanul ei numeroase elemente extrase din propria viata.
(Liberation, 16 februarie 2015)
