Cartea „aproape liniste” m-a prins de la primele cuvinte, creând acea senzație specială de poveste care îți atinge sufletul, fără să fie nevoie de cuvinte mari sau destrăbălate. E exact despre acea liniște care, uneori, poate spune mai mult decât un întreg discurs. Autorul reușește să picteze lumea personajelor sale cu o subtilitate de nedescris, făcând ca fiecare scenă să devină un mic univers în sine. Și, cumva, reușește să te pună de fiecare dată față în față cu propriile tale gânduri, cu acele momente de tăcere interioară pe care poate le-ai uitat sau le-ai neglijat.
Personajele sunt construite cu o delicatețe impresionantă. Le simți emoțiile, temerile, dorințele, chiar dacă uneori aceste lucruri sunt exprimate doar în tăcere sau prin cuvinte simple. Întâlnești oameni obișnuiți, cu povești complicate, dar cu suflete pure, și te vei regăsi în anumite situații sau sentimente, fără prea mare efort. Îmi place cum autorul nu încearcă să dea totul dintr-o dată, ci construiește poveștile pas cu pas, lăsând loc pentru reflecție și introspecție. A fost ca și cum aș fi stat de vorbă cu niște oameni pe care îi știu de-o viață și despre vremuri și trăiri pe care le-am trăit și eu măcar în parte.
Ce mi-a plăcut foarte mult e modul în care imprevizibilul se strecoară subtil în fiecare capitol. Nu te aștepți mereu la finalurile fericite sau la răspunsuri clare, ci totul se rezolvă în propriul tău ritm, sau uneori, nu se rezolvă deloc, ceea ce face ca lectura să fie cu adevărat autentică. În plus, descrierile sunt atât de simple și pure, încât te simți participant la acele momente – ca și cum ai fi acolo, în mijlocul acțiunii sau în tăcerea dintre două cuvinte. E o carte care te invită la reflecție și îți aduce aminte că uneori, liniștea poate fi cea mai profundă revelație.
În final, „aproape liniste” e mai mult decât o simplă lectură. E o experiență, un mic răgaz pentru suflet, o oază de tăcere și sensibilitate într-o lume agitată. Mi-a lăsat o senzație plăcută de liniște interioară și m-a făcut să-mi dau seama cât de important e să ne oprim din când în când și să ne bucurăm de lucrurile simple, de momentele calme în care mintea și inima pot să se regăsească. O recomand cu căldură oricui vrea să simtă, să gândească, să-și lase sufletul să plutească liber și să se bucure de acea aproape liniste, atât de rară, dar atât de prețioasă."