Arsa cu acid

Ar fi trebuit sa mor intr-o camera de spital din Multan, pacienta anonima si fara chip. Am supravietuit.
Am avut dreptul la o a doua viata, intr-un corp nou. Eu, candva o tanara draguta, iata-ma acum prizoniera unei infatisari ce ii sperie pe cei care se apropie de mine.
Asta e o tortura zilnica, dincolo de orice suferinta. Am hotarat sa-mi spun povestea pentru ca intr-o zi atacurile cu acid sa fie eradicate, femeile din tara mea sa fie protejate, iar agresorii sa fie aspru pedepsiti pentru faptele lor si sa zaca in inchisoare.
Naziran, o tinara pakistaneza a carei viata a fost doar un lung sir de violente si umilinte, nu mai are fata. Trasaturile i s-au topit, pielea ii este plina de cicatrice, iar ochii arsi de acid nu vor mai putea vedea niciodata.
La doar 20 de ani, in plina noapte, cineva i-a varsat acid pe fata in timp ce dormea, pentru a o ucide. Dar Naziran a supravietuit, in ciuda unor suferinte inimaginabile, pentru a-si spune povestea: tatal ei, un om brutal si incapabil de afectiune, a casatorit-o fortat la 13 ani.
Sotul o batea pentru ca nu i-a nascut nici un baiat, iar dupa moartea lui a fost obligata sa devina sotia cumnatului sau, un barbat mult mai in virsta, deja casatorit cu o alta femeie. Unul dintre copii i-a fost luat si dat unei rude, sa il creasca.
Intr-o societate ce considera femeia doar un bun oarecare, fara vointa proprie, tinara supravietuitoare a celei mai crude torturi care a putut fi imaginata de mintea omeneasca are curajul de a-si impartasi tragedia, pentru ca nici o alta fiinta sa nu mai treaca vreodata prin asa ceva si pentru a-si regasi demnitatea.