Arta de a manca putin mai putin

Supletea e o comoara pe care o poti purta cu tine oriunde, cu toata usurinta, mai valoroasa decat orice diamant. O comoara de care te poti bucura in fiecare secunda, daca ti-o doresti cu adevarat si o respecti cum se cuvine.
Cu cat viata devine mai usoara, cu atat capata mai multa greutate. •Portiile mici, secretul supletii •De ce regimurile de slabire esueaza?
•Cum sa „rontai” inteligent. Excesul ponderal, o suferinta dubla •Cum sa mananci frumos ca sa mananci putin •Mamezara, minunatiile culturii japoneze •Alimentatia si anturajul •Ritualuri de frumusete supla •Mancarea industriala si mancarea gatita acasa •Provizii inteligente •Mai mult decat putin si nici urma de chin: voila la joie de vivre!
Inainte de a incepe sa manance, o familie japoneza – sau un japonez care mananca singur acasa ori la restaurant – isi impreuneaza intotdeauna mainile, in semn de multumire pentru mancarea pe care o are pe masa. Pentru japonezi, este un moment incarcat de sacralitate.
Japonezii din Kyoto, cei mai traditionalisti, mananca frugal: o supa cu miso, un bol cu orez si legume in saramura. Doar din cand in cand isi ofera cate o iesire la restaurant – dar neaparat la un restaurant de exceptie.
Pentru ei, sa mananci prea mult, la modul cotidian, e vulgar si deplasat. In Japonia, sanatatea si dieta sunt ridicate la rang de filozofie.
Dintotdeauna, pentru un japonez, mai mult decat supletea, si echilibrul si longevitatea decurg din hrana, iar armonia psiho-corporala e regina. M-am dorit intotdeauna sa scap de cateva kilograme si am inceput sa acord atentie greutatii excedentare si motivelor care o hranesc.
Traiesc de foarte multi ani in Japonia, tara cu cel mai mic numar de obezi din lume, si sunt fascinata de adevarata arta cu care poporul japonez isi cultiva supletea. Asa a aparut acest Mincavi, care ne dezvaluie cum sa mancam mai putin, mai sanatos, mai rafinat si cu mai multa placere.
Pe scurt, cum sa ne dobandim supletea, si, mai ales, cum sa o pastram. -Dominique Loreau Stabilita in Japonia de peste douazeci de ani, Dominique Loreau este patrunsa de maniera de viata a tarii sale de adoptie, ce se bazeaza pe principiul Moins pour plus aplicat in toate domeniile, de la materie pana la spirit.
Purifica-ti sufletul, goleste-ti sifonierul, renunta la cumparaturile compulsive, mananca frugal, ingrijeste-ti corpul si numai atunci iti vei bucura si spiritul. De la arta de a va simti bine chez vous la arta de a fi fericiti en vous, Dominique Loreau transpune principiile Orientului pentru Occident, plecand de la dictonul japonez care spune ca: „Perfectiunea nu consta in a face lucruri neobisnuite, ci in a face lucruri obisnuite intr-un mod neobisnuit.”