Arta razboiului. Istoria ideilor politice

Prima traducere integrala a unuia dintre textele majore ale stiintelor politice. Scrisa intre 1519 si 1520, Arta razboiului are structura unui manual de afaceri militare, indispensabil in exercitiul de guvernare al principelui italian.
Adresabilitatea a impus si forma discursiva a cartii. Niccolo Machiavelli a influentat stiinta politicii din secolul al XVI-lea si pana in zilele noastre, oferind sfaturi care sa poata anima virtutile diriguitorilor.
Iar virtu, conceptul central al gandirii lui Machiavelli, acopera ca semnificatie capacitatea umana, eminamente politica, de a se adapta si de a inrauri cursul evenimentelor. Avem aici descrierea compozitiei ideale a unei armate, batalion cu batalion, a manierelor de a construi o tabara, cu pozitiile precise ale fiecarui cort.
Machiavelli rezuma toate aspectele de zi cu zi privind planificarea razboiului: armament, exercitii ale soldatilor, organizare a tacticilor, rol al ofiterilor, mod de asezare si de depasire a fortificatiilor, stratageme de atac etc.; propune si crearea unei militii nationale, singura armata capabila sa asigure o anumita continuitate a puterii militare. Machiavelli considera ca un om politic trebuie sa posede competente si sa-si asume responsabilitati militare.
In Arta razboiului, limitele perspectivei sale, deseori unilaterala, provin din faptul ca interesul sau central nu este problema tehnicii si practicii militare, iar ganditorul florentin se ocupa de razboi in masura in care demersul ii serveste constructiei politice. La Machiavelli sunt suprapuse conceptia sa si ideile unor asa-zisi antimachiavelici sau naivi ai inceputului de secol al XVI-lea.
De fapt, nu e vorba despre antimachiavelici, ci despre oameni politici care afirma idei ale epocii; de aceea, polemicile sunt cel mult accidente literare. – Antonio Gramsci