Arta stapanirii de sine

Cartea se structureaza pe mai multe niveluri: in primele capitole explica modul in care evenimentele si actiunile din trecut ne-au modelat realitatea prezenta. In capitolele urmatoare, dezvolta acest subiect, oferind cititorului instrumentele necesare pentru a descoperi cine este la cel mai profund nivel al fiintei sale, pentru a recunoaste credintele care il limiteaza si pe care le-a acceptat ca fiind adevarate si pentru a se elibera de toate atasamentele la care nu a putut renunta si care il impiedica in permanenta sa evolueze spiritual.
Ultimele capitole vor ajuta cititorul sa isi croiasca un nou traseu in viata, care pentru multi oameni poate fi unul cu totul diferit fata de cel pe care se afla in prezent. In traditia tolteca, functia principala a mintii este de a visa sau de a percepe si proiecta informatii.
Visul personal reprezinta realitatea unica creata de fiecare individ in parte; este perspectiva fiecaruia, o manifestare a relatiei dintre trup si minte, iar intentia este energia care le anima pe ambele. Pe masura ce cunoasterea si experientele impartasite se contopesc, noi co-cream Visul planetei, format din combinatia tuturor fiintelor din Visul personal al lumii.
In timp ce noi traim vise individuale bazate pe propriile perceptii, Visul planetei este manifestarea intentiilor comune, in cadrul carora dam voie ideilor si intelegerilor sa curga liber intre noi. Daca exista armonie in Visul personal, atunci exista o oportunitate constanta pentru armonie si in cadrul Visului planetei.
Pe masura ce cream Visul planetei, putem alege daca sa ne iubim unii pe altii conditionat sau neconditionat. Cand ne iubim unii pe altii neconditionat, oglinda noastra este curata; ne putem vedea pe noi insine si pe ceilalti exact asa cum suntem: expresii minunate ale divinului.
Insa cand fumul atasamentului si domesticirii ne intuneca perceptia si ne face sa ne conditionam iubirea, nu mai putem vedea divinitatea din noi insine si din ceilalti. Astfel, ajungem sa ne luptam unii cu altii pentru un bun pe care l-am confundat cu iubirea.
Daca privesti lumea prin ochii iubirii conditionate, incerci sa ii controlezi pe ceilalti impunandu-ti vointa asupra lor, astfel incat sa se conformeze ideii pe care o ai despre cine si ce crezi tu ca ar trebui sa fie. Daca nu se conformeaza cerintelor tale, vor primi pedeapsa judecatii tale.
Aceasta este iubirea conditionata, pe scurt. Insa nu uita ca de fiecare data cand judeci pe cineva, pedepsesti acea persoana pentru ca nu respecta promisiuni pe care, de fapt, nu le-a facut.
Cand privesti prin ochii iubirii neconditionate, poti vedea clar cine se afla in fata ta: o fiinta care incearca sa supravietuiasca si sa prospere intr-o lume plina de domesticire si iubire conditionata. Iubirea neconditionata iti permite sa nu fii de acord cu alegerile si credintele celorlalti si, in acelasi timp, sa le respecti dreptul de a le avea.
Practica iubirii neconditionate reprezinta arta stapanirii de sine. Odata ce ai recunoscut, eliberat si iertat judecatile de sine nascute in urma domesticirii, poti sa ii identifici si sa-i ierti pe cei care actioneaza din perspectiva propriei domesticiri.
Persoana din fata ta a fost domesticita, iar acum vrea sa iti transmita aceasta domesticire, deoarece este singurul lucru pe care il cunoaste. Cu toate acestea, te poate subjuga numai cu permisiunea ta.
– Don Miguel Ruiz Jr.