Artemis

Au trecut noua ani de cand un juriu national din care am facut parte acorda unui tanar poet Premiul Opera Prima al Festivalului „Tudor Arghezi” – 2014 pentru un Volum promitator . Astazi Gabriel Nicolae Mihaila este un poet experimentat, dar care si-a pastrat spiritul ludic, dezinhibarea juvenila, indrazneala.
A treia carte este dedicata fetitei autorului, Artemis-Maria, in varsta de un an. Artemis e norocoasa, caci tatal ei e un poet adevarat, de care va fi mandra.
– Horia Garbea pe genunchiul asta s-a mai asezat cineva si tremura de incertitudine asa era pe-atunci incert ca momentul in care pieptenele din os trecea prin par iar noi strangeam din dinti incert ca A-ul de pe coada lingurii A-ul ala mare inecat de la doctor incert ca vorba mamei hai spune-mi ce ai facut ca nu se intampla nimic iar genunchii se inmuiau ca painea in lapte incert ca stiloul chinezesc din clasa intai si ca privirile colegilor din ziua premierii pe genunchiul asta s-a mai asezat cineva incertitudinea a devenit siguranta Artemis zambeste Tati se face sina de poezie pe care invat sa merg de-a busilea din oras curge proaspat ca dintr-o maternitate iar eu sunt zvelta ca o rima alba poemul asta are riduri de nou-nascut poemul asta se roaga in locul nostru poemul asta n-are aripile smulse Tati e cel mai fericit vers pe genunchiul lui m-am asezat si n-a mai tremurat niciodata.