In formele foarte vechi de asigurare, oamenii isi asigurau bunurile in calatoriile lor pe mare, ori animalele care le erau mijloace de tractiune si avutie. Astazi, aceasta conceptie exista intr-o alta forma.
Casele, afacerea, bunurile materiale ocupa un loc important in asigurarile generale. Pe acestea le asiguram in mod obligatoriu, ori la initiativa noastra, deoarece riscurile vechi nu au disparut, ci s-au multiplicat in societatea actuala.
Asigurarile presupun ca principiu reparatia prejudiciului suferit, refacerea sau inlocuirea bunului. Uneori bunurile nu mai pot fi reparate sau recuperate, dar ne putem lipsi de unele dintre ele.
Spre deosebire de bunurile materiale, care sunt reparabile, singurul bun permanent al carui proprietar unic suntem si pe care il avem cu siguranta este viata. Acest bun are o valoare infinita, deci nu este determinabila.
Ori, conditia asigurarilor este cuantificarea, determinarea cu exactitate a valorii bunului asigurabil. Conventional, acordam o valoare si acestui bun, astfel ca, si asigurarile de persoane, de viata de sanatate, de pensii private, pensii ocupationale si produse PAN Europene, precum si asigurarile de raspundere civila sunt incluse in asigurari de catre societatile de asigurare.
Pentru asiguratori, viata ca „bun asigurabil”, este o afacere.
