Asteptand revolutia

Asteptand revolutia. Pasoptismul si vocile sale La peste un veac si jumatate de la 1848, se simte, in identitatea de adancime a statului si a natiunii noastre, ambiguitatea mostenirii pasoptistilor.
Statul pe care ei il edifica, in anii in care ajung la guvernare, mizeaza pe centralizare si autoritarism. Esecul Romaniei Mari este esecul scenariului pasoptist insusi.
Generozitatea utopica a anului 1848 a lasat loc ambitiei de a fonda o natiune etnica omogena, prin actiunea statului omnipotent, incapabil sa accepte limitarile impuse de domnia legii si sa respecte libertatile politice. Cultivarea libertatii individuale, ca fundament al civismului si al constitutionalismului – iata ceea ce pasoptismul si bratienismul de dupa Unirea de la 1918 nu au fost pregatite nici sa incurajeze si nici accepte.
Cei de astazi au datoria sa construiasca un drum intelectual si etic care sa redea cetateanului demnitatea sa suverana. Doar in acest mod patria noastra poate capata, in fine, un sens al duratei.
– Ioan Stanomir