Cartea "Așteptând revoluția" de Ioan Stanomir ne face să ne oprim și să reflectăm asupra modului în care istoria și ideile din trecut continuă să ne influențeze prezentul. Autorul abordează cu sinceritate și plină de introspecție tema națională și evoluția statului român, pornind de la zilele Revoluției de la 1848 și ajungând până în zilele noastre. Încercarea lui Stanomir este să analizeze nu doar evenimentele, ci și modul în care aceste momente cruciale au modelat identitatea noastră de-a lungul timpului.
El vorbește despre pasoptism și despre visul unei națiuni moderne, dar accentuează totodată și esecul acestor idealuri în fața realităților sociale și politice. Se voit să ne arate că, în anii de după revoluție, statul nostru s-a încăpățânat să mizeze pe centralizare și autoritarism, o alegere care, în cele din urmă, nu a dus decât la un soi de dezamăgire colectivă. În felul acesta, mesajul devine clar: visul unei Românii Mari, fiind mai mult o utopie, a fost și rămâne un eșec al scenariului pasoptist.
Autorul nu judecă doar trecutul, ci ne provoacă și pe noi cei de azi. Întreaga lui lucrare devine o chemare la o schimbare de atitudine, la o revigorare a spiritului civic și la refacerea legăturii între cetățean și stat. Stanomir ne amintește că libertatea individuală și demnitatea trebuie să fie fundamentul unui stat sănătos și al unei națiuni unitare. În plus, el ne încurajează să privim spre viitor cu înțelepciune și curaj, să construim un drum nou, unul în care cetățeanul devine centrul și responsabilul pentru propria sa demnitate și pentru destinul național.
Este o carte care te provoacă și te invită la reflecție, mai ales dacă esti pasionat sau interesat de istoria și identitatea națională a României. Ioan Stanomir pune o oglindă în fața noastră și ne provoacă să privim dincolo de simplele evenimente și să înțelegem adevăratele motive și lecții ale trecutului. În final, "Așteptând revoluția" nu este doar o critică a trecutului, ci și o chemare către responsabilitate și speranță, pentru ca, în sfârșit, să putem construi împreună un viitor care să ne redea demnitatea și suveranitatea."
Asteptand revolutia. Pasoptismul si vocile sale La peste un veac si jumatate de la 1848, se simte, in identitatea de adancime a statului si a natiunii noastre, ambiguitatea mostenirii pasoptistilor.
Statul pe care ei il edifica, in anii in care ajung la guvernare, mizeaza pe centralizare si autoritarism. Esecul Romaniei Mari este esecul scenariului pasoptist insusi.
Generozitatea utopica a anului 1848 a lasat loc ambitiei de a fonda o natiune etnica omogena, prin actiunea statului omnipotent, incapabil sa accepte limitarile impuse de domnia legii si sa respecte libertatile politice. Cultivarea libertatii individuale, ca fundament al civismului si al constitutionalismului – iata ceea ce pasoptismul si bratienismul de dupa Unirea de la 1918 nu au fost pregatite nici sa incurajeze si nici accepte.
Cei de astazi au datoria sa construiasca un drum intelectual si etic care sa redea cetateanului demnitatea sa suverana. Doar in acest mod patria noastra poate capata, in fine, un sens al duratei.
– Ioan Stanomir