Asternutul insomnicului

Întotdeauna mi-a plăcut să descopăr că o carte nu e doar o colecție de rânduri, ci poate fi o adevărată experiență, un moment de reflecție și chiar un mic ghid pentru viață. Așternutul insomniei, scris de C. D. Zeletin, este exact asta: o evocare poetică a gândurilor, o serie de mici povești sau meditații, dar spusă cu o delicatețe aparte. Când am citit pentru prima dată, am simțit că pătrund într-o lume de vise și idei, unde cuvintele nu sunt simple cuvinte, ci devin ferestre către propriile noastre trăiri și sensuri ascunse. Ei bine, cartea asta reușește să îți ofere atât de multă înțelepciune în forme mici, concise, dar pline de forță.

Autorul are un mod foarte special de a povesti, aproape ca și cum ar fi fost o conversație cu un prieten în care îți dezvăluie secretele vieții și ale sufletului. Se joacă cu paradoxuri și antinomii, iar aceste contraste dau forță și culoare gândurilor sale. Uneori, citind, ai senzația că te îmbrățișează cu o înțelepciune caldă, înțelepciune dobândită din observație și reflecție profundă asupra realității. Cuvintele lui nu sunt aglomerate, ci simple și elegante, ca niște mici miniaturi pline de tâlc, și te invită mereu să te oprești, să meditezi și să găsești propria interpretare.

Ce mi-a plăcut cel mai mult e modul în care Zeletin reușește să îmbine rațiunea cu revelația, oferindu-ți un adevărat du-te-vino între cele două lumi. În același timp, sclipirile sale de umor subtil și interpretările neașteptate îți trezesc curiozitatea și te fac să vrei să înțelegi mai mult. Cărțile lui sunt ca o călătorie în interiorul minții și sufletului, unde, treptat, descoperi acea dimensiune luminată, calmă, în straie melancolice, dar plină de speranță. Mă fascinează felul în care găsește, în titlul său, un punct de plecare pentru a discuta despre insomnie, dar în același timp reușește să atingă teme mari: adevărul, binele, frumusețea și eternitatea.

La final, Așternutul insomniei mi-a lăsat o senzație dulce-amară, ca și cum aș fi avut în față o priză vie a gândurilor, o invitație subtilă de a medita mai adânc asupra vieții și a propriilor mele vise. E o carte care nu se citește doar în grabă, ci se simte, se gustă și se păstrează în memorie, pentru că, oricât de subtili ar fi, cuvintele lui Zeletin răsună ca niște ecouri ale eternității în sufletul cititorului.