Ate (o educatie)

„Ate (o educație)” de Olga Stefan nu e doar o carte, e mai degrabă o experiență mânuită cu grijă și pasiune, care te ține legat de pagini până la capăt. Fiecare frază pare să strălucească, ca o dronă ce plutește deasupra unor teme grele, dar aruncate cu o măiestrie aparte în lumea povestirii. Cartea aceasta nu e doar despre educație, ci devine un soi de meditație despre vieți, despre traume ascunse și despre modul în care ne perpetuăm propriile lupte nerezolvate.

Olga Stefan pășește cu curaj în terenuri complicate, unde întâlnești oameni puternici și fragili în același timp, ca Svetlana Alexievici sau Mariana Marin, și le așază pe toate într-un amalgam de soluții și întrebări. Povestirile ei nu sunt simple anecdote, ci ca niște tentacule fosforescente care se înfig adânc în mintea cititorului, dezvăluind realitatea dureroasă a părinților, elevilor și a tuturor celor implicați în micul mecanism al educației. Totodată, ea vorbește și despre modul în care aceste povești devin o formă de supraviețuire, o făcătură magică, dar și o armură în fața traumei.

Ce mi-a plăcut foarte mult? Felul în care autoarea jonglează cu vocea narativă, combinând ironia și autoironia într-un mod foarte natural, fără să cadă în patetism sau în discursuri academice sloi. E ca și cum ai sta la povești cu o prietenă sinceră, care îți dezvăluie secrete și micii răni, dar te face să te simți înțeles și mai ales, mai puternic. În același timp, cartea e o critică tare la adresa sistemului educational, care deseori pare să o otrăvească pe ea, dar și pe cei care trec prin ea, și spune cu sinceritate că, în ciuda aparentelor de control și normalitate, totul e mai degrabă un proces de dezintegrare.

„Ate (o educație)” nu te lăsă să rămâi indiferent. Textul devine ca un flux discursiv, plin de nuanțe și de ironie, dar și de o îndreptare spre propriile răni și povești nespuse. Olga Stefan reușește să transforme durerea și deziluzia în stil și în cuvinte precise, dezvăluind adevăruri pe care mulți le evită sau le ignoră. E o carte despre autoiluzie, despre încercarea aproape imposibilă de a scăpa de traume și, în același timp, despre puterea de a rămâne în picioare, chiar și atunci când totul pare să se destrame. O reading experiență care te face să te ghidezi mai conștient prin propriile tale „Ate”, și să înțelegi mai bine de ce uneori trebuie să ne luptăm cu propriile demoni pentru a putea, în cele din urmă, să ne vindecăm.