Un poet aflat la al saselea volum, precum Sebastian Golomoz, pastreaza din fericire atributele tineretii, in care inca se afla. Poezia sa este nelinistita, se regaseste misterioasa in miezul cotidianului aparent banal, exalta dragostea si cautarea de sine.
Am mare incredere in forta acestui lirism bine mascat de simplitate. Ii doresc sa-si pastreze capacitatea de a se mira de vartejul lumii.
– Horia Garbea
