Avatar venetian. Tripticul unui (auto)exil

Poezia Eugeniei Bulat este o poezie totala. Ea nu se citeste: se traieste.
Nu se intelege: se asimileaza. Nu se canta: se asculta asa cum te-ai scufunda intr-o simfonie.
Nu se imagineaza: se revarsa peste tine precum un film tridimensional. Ea cuprinde in sine totalitatea miscarilor sufletesti.
Este esentiala si selecta, dar acopera orice extensie a spiritului, fara sa risipeasca niciun element din care respira zborul uman. – Francesco Baldassi Un asemenea tip de discurs „interfrontalier”, o astfel de anamneza – care invedereaza patria amintirilor si spatiul mai amplu al semnificatiilor si corespondentelor, tinzand spre Unitate, spre intoarcerea acasa la un nivel superior – reprezinta nucleul poeziei sale.
Toate scrierile mele sunt, de fapt, tot atatea intoarceri acasa, ar putea declara poeta, fara riscul de a exagera. – Geo Vasile