Odata cu Aventurile lui Tarzan (care, imi permit sa va dezvalui, e un motanel cuprins de fiorii primei iubiri pisicesti, insa are de trecut un mare hop inainte de a fi impreuna cu aleasa!) ne reintoarcem in Cetatea Fericirii, adica intr-o lume a copilariei unde toate fiintele vii capata glas si stapana e imaginatia, iar aceasta nu are limite. Ne reintalnim in curte cu Io si Ma, cu parintii Mamisi si Tatisi si cu bunica Momo, dar si cu alte personaje cunoscute din alte povesti ori poezii ale Ilenei Vladusel, cum ar fi catelusul Rabla, caruia ii si este dedicata cartea de fata.
Avem insa si intalniri noi si surprinzatoare, cum ar fi Ida omida sau viespea Vivi… Nu le voi dezvalui pe toate, lasand astfel surpriza lecturii, care, va asigur, este fermecatoare.
Voi mai sopti cititorului doar ca nu numai copiii invata de la noi, adultii care-i crestem. Si noi putem invata multe de la ei daca stim sa ne aplecam urechea la mintea lor iscoditoare.
Putem afla, de pilda, ca inima este rotunda ca sa se rostogoleasca si sa ajunga mai repede la cineva care are nevoie de ajutor, iar lumea e mare nu in kilometri, ci cat sa incapa iubirea in ea… – Issabela Cotelin

