Bagau

Tare greu i-a fost literaturii romane sa ajunga la romanul Ioanei Bradea, la titlul lui atat de violent provocator. Cartea tinerei prozatoare a facut un salt disperat, prin care a reusit sa corecteze caznitul si – pana acum – tristul efort de deblocare a tabuurilor limbajului literar…
Ioana Bradea este probabil singura din plutonul tinerilor scriitori care experimenteaza debutonarea limbajului care nu pune dorintha de a epata inaintea nevoii de a scrie… Conversatiile nocturne reconstituite de Ioana Bradea sunt naucitoare.
Aici e punctul tare al cartii, pentru ca veridicitatea si puterea de impact ale acestor pagini sunt greu de egalat si par platite cu topirea pana la urma voluntara in aceasta magma umana irespirabila. O lume murdara, maculanta din lene, otravita din indolenta, disperata din neputinta se ridica dintre asternuturile jegoase ale prezentului si ne spune, extrem de brutal, unde suntem de fapt.
– Tania Radu Nu stiu sa existe mai adanca placere decat aceea de a intrezari, a pipai, a simti oamenii, faptele, cladirile, fragmentele de oras, strazile, realitatile cu fantasme sau cosmaruri, clipele sau anotimpurile, pe care apoi sa le reconstruiesti din litere, sa le traduci in cuvinte, sa le imbraci intr-o constructie lingvistica – cum ar fi si Bagau, la o adica: o lume fragila, parfumata sau gustoasa, imperfecta pe alocuri, subrezita, diforma, captusita cu spaime, complexe, bolnavicioase obsesii, iluzorii proiectii, inutile staruinte, tanjiri, sonoritati si fluide gata sa devina ruine… Nu stiu sa existe vreun miracol mai tulburator decat acela de a fi in stare sa te bucuri de onoarea de a despica lumea in cuvinte, de a-i dezvalui din taine sau de a-i silabisi misterele…
Poate doar dragostea cu care sa imbratisam toate acestea… – Ioana Bradea