Batranul ego in dimineata de dupa moarte

Mă rog tot timpul dar nu mă rog destul, că timpul meu s-a rărit, cercurile deasupra apei se-ndepărtează tot mai pe fugă de la punctul lovit. doar starea de pe urmă contează, e dovedit.
Am dus la greu sus pe munte acest lac peste hău până s-a liniștit. Unii vor spune nu lac, ci marea pe care au plecat toți, până la ultimul în timpul rugăciunii tale – și n-au mai venit.
Dincolo de toate, dragul meu Sosifrate, ideea, zis așa omenește, e să ne transmutăm de la sine mereu lăsând în urma noastră niște lacuri secate în care își odihnește lipsa de păcate Dumnezeu.