Este ultima parte a unei trilogii . La inceput a fost Plansul batranului tenor dramatic sovietic.
Memorator pentru tanchisti , unde ideea era sa provocam scrisul prin ceva din afara lui: prin ecouri stereofonice. A urmat Pas de deux , care a presupus o reiterare partiala a naravurilor anterioare.
Bifrons si-a propus sa extraga proza din documente istorice, in special din cele privind Banatul, tinut a carui relevanta in timp risca sa nu mai fie cunoscuta nici macar de localnici. Gandul mai indepartat era acela ca, pornind de la iscodiri pe spatii mici, sa punem in evidenta nuclee romanesti si apoi, fiecare in felul lui, sa dea cate un produs epic de larga intindere.
-Viorel Marineasa