De cate ori il intalnesc, am senzatia ciudata ca am facut scoala primara in acelasi sat, ca am avut aceleasi trairi si nedumeriri in fata orasului. De cate ori ii citesc opera, simt ca ma apropii din ce in ce mai mult de Basarabia poetica si nu numai.
Dincolo de fiorul literar care-l aseaza in galeria marilor scriitori moldoveni de la Mateevici la Druta, de la Matcovschi la Vieru, de la Liviu Damian la Leonida Lari si altii, Nicolae Dabija ramane in lumea marilor spirite romanesti truditorul si luptatorul pentru pastrarea limbii, istoriei si identitatii nationale. Cand mi-e dor de el, ma gandesc, nu stiu de ce, la Sorescu.
Sau poate stiu… – Tudor Gheorghe