Caderea unui dictator. Razboi hibrid si dezinformare in Dosarul Revolutiei din 1989

Cercetari dirijate tendentios, cu insistenta, asupra unor aspecte de necoordonare, soldati speriati, obositi etc. in loc sa se insiste asupra unor precizari in legatura cu declansarea focului.
In aceste conditii, daca esti de rea-credinta, poti face asemenea consemnari pentru a-ti iesi pasienta, fara ca cel ce semneaza sa sesizeze diversiunea. – Generalul magistrat Dan Ioan Odata cu trecerea anilor si estomparea amintirilor, in absenta surselor primare pentru cercetatori (bine ascunse de magistratii militari) si sub asaltul vastei actiuni de dezinformare, externalizarea vinovatiei pentru actele teroriste din decembrie 1989 a ajuns sa castige teren chiar si in cazul unor oameni de buna-credinta.
Inclusiv in randurile anticomunistilor s-a ajuns sa se nege autenticitatea Revolutiei si s-a uitat de rolul Securitatii in crimele de atunci. Propaganda dictatorului cu privire la „amestecul strain” la Revolutie, abil diseminata de fosta sa camarila, este inca larg imbratisata in Romania.
Se poate spune ca, si din acest punct de vedere, ceausismul nu a disparut odata cu Ceausescu. Ca sa putem intelege cum s-a ajuns la abundenta si succesul teoriilor „negationiste”, trebuie sa ne intoarcem la surse.
Bazate pe documente nou-descoperite in Dosarul Revolutiei, studiile din cartea de fata confirma ca teroristii din 1989 nu au fost altii decat membrii retelei pe care Securitatea o pregatea de ani de zile pentru „lupta de rezistenta” ce trebuia declansata daca Nicolae Ceausescu era inlaturat de la putere. Iar fuga acestuia a pus mecanismul in miscare.
„Rezistentii”, cum erau numiti de colegii din Securitate, nu au depus armele pe 22 decembrie. Aveau la dispozitie „depozite subterane de armament”, „tuneluri de mari dimensiuni” cu acces in blocuri si „case de lucru” ale Securitatii si ale „colaboratorilor” lor si din aceste puncte au tras focurile de arma de diversiune, de altfel observate pe scara larga, care au dus la cele peste o mie de victime.
Speram ca volumul sa devoaleze, pe cat mai este posibil, „legendele” ce au mistificat in buna masura Revolutia, aruncand in derizoriu eroismul romanilor din decembrie 1989. – Andrei Ursu, Roland O.
Thomasson