Cainii din Galveias

Cainii din Galveias este una dintre acele carti care te face sa simti ca esti parte din poveste, ca poti asculta muzica locului si poti vedea fiecare detaliu al satului. Povestea se petrece intr-o noapte de ianuarie, cand o ciudatenie iti da peste cap linistea aparenta a mici asezari din Alentejo. Ceva neobisnuit se intampla – un miros puternic de sulf si o ploaie care pare ca nu se mai termina. Totul incepe cu un incident provocat de „chestia fara nume”, dar, in timp, asta devine scanteia care aduce la suprafata toate secretele si povestile oamenilor si cainilor din Galveias. Cartea lui Jose Luis Peixoto e ca un puzzle din care fiecare personaj are rolul sau: fratii Cordato, care nu si-au mai vorbit de ani buni, Isabella, femeia care conduce un bordel si totodata brutaria locului, postasul Joaquim Janeiro, care stie tot secretele comunitatii, si chiar Miau, un idiot al satului, dar si cainii care, cu latratul lor, traseaza o harta a strazilor. Fiecare dintre acesti oameni si animale par sa fie parte a unei umbre lungi, a unei radacini adanci si complexa care face ca Galveias sa prinda viata pe pagini. Ce mi-a placut cel mai mult e modul in care Peixoto transforma acest sat intr-o ‘galerie’ de personaje, fiecare cu propriile frici, dorinte si secrete. E ca si cum citesti despre niste oameni pe care ii cunosti si-i simti aproape, ca niste prieteni vechi. Autorul are o sensibilitate aparte in a descrie lumea rurala portugheza, cu toate provocarile, frumusetile si paradoxurile ei. E o carte care te face sa razi, dar si sa te intorci cu gandul la ceea ce ascund ascunzisurile aparent linistite ale satului. De asemenea, stilul lui Peixoto e foarte emotionant si plin de perceptii subtile, care te lovesc in suflet. Te face sa te gandesti la identitate, la legaturile noastre cu locul si cu cei din jur, si te poarta intr-o lume in care realitatea si fictiunea se impletesc curios. Traducerea de Simina Popa ajuta ca totul sa capete un farmec aparte si sa-ti lase un gust dulce-amarui, de care nu te mai lasi usor hrănit. In final, Cainii din Galveias e mai mult decat o simpla poveste, e o calatorie in adancul sufletului unui sat, un portret viu al unui popor, iar Peixoto reuseste sa faca totul sa para autentic si plin de suflet. Daca iti plac cartile care te fac sa razi si sa plangi in acelasi timp, care iti dau o perspectiva noua asupra lumii, atunci asta e lectura perfecta pentru tine. Cu siguranta, vei ramane cu gandul la Galveias mult timp dupa ce ai inchis ultima pagina.