Calatoria autodescoperirii. Cum sa ne punem in valoare darurile Celor mai multi dintre noi ne e teama sa facem pasii necesari spre cunoasterea de sine, refuzam sa ne cercetam profunzimile.
In principal insa – si in mod paradoxal – motivul pentru care evitam sau refuzam sa ne cercetam lumea launtrica e teama ca vom descoperi ceva bun. De ce ne e teama sa ne acceptam virtutile?
De ce le ascundem in spatele unor aprecieri neintemeiate si al unor frici absurde? Pentru ca refuzam sa ne recunoastem harismele, pentru ca recunoasterea harismelor inseamna responsabilitatea folosirii si asumarii lor.
Cu totii avem inlauntrul nostru un tezaur de creativitate, omenie, altruism, delicatete, care are anumite exigente, care cere sa fie exprimat si infaptuit. Altfel, devine rautate, egocentrism, duritate, insensibilitate.
Rautatea nu este nimic altceva decat bunatate condamnata. Si in toate acestea locul central il ocupa absenta autocunoasterii, a descoperirii de sine.
– Pr. Filoteu Faros
