M-am trezit dintr-odata singur intr-o lume amabila si plina de ostilitate, ceea ce m-a ajutat sa mai descopar un adevar major despre mine: eram facut sa raman singur in toate imprejurarile vietii. Oricat de mult m-as fi inconjurat cu diverse cunostinte, oricat de mult m-as fi casatorit, oricat de mult as fi calatorit, nimic nu egala satisfactia intunericului din celula puscariei trupului.
Probabil ca spiritul meu era prea agitat pentru destinul pe care-l ocupam si stateam in asteptarea clipei cand il voi parasi pentru imprejurari mai bune. O maladie pe care-as numi-o lipsa de adecvare cu sinele, purtand simptomul de practicare scarbita a existentei.
Practic, cea mai inalta forma de libertate pe care am reusit s-o cunosc. -Liviu Cangeopol
